Orbul cu maini de aur a vindecat mii de oameni

Vasile Ilieş este foarte fericit de faptul că este de ajutor oamenilor
Vasile Ilieş lucrează în spital de 25 de ani şi a pus pe picioare, la propriu, mii de pacienţi.  Este unul dintre puţinii orbi care au reuşit să-şi găsească un loc de muncă pentru a-şi îngriji familia.
Vasile Ilieş are 43 de ani şi nu a văzut niciodată lumina. S-a născut orb. A făcut două operaţii la Iaşi şi Bucureşti, fără rezultat. Medicii i-au spus că suferă de o atrofie de nerv optic care nu se tratează nicăieri în lume. A învăţat pas cu pas limbajul orbilor. A urmat Şcoala Specială din Bucureşti şi Liceul Sanitar, iar mai târziu s-a angajat ca maseur la Spitalul Judeţean.

„Mai cad în câte o groapă!”
„Am învăţat să mă orientez pe stradă, la serviciu. Mi se întâmplă mai întâmplă să mai cad într-o groapă sau să mă lovesc de un stâlp. La început mi-a fost mai greu, dar cu timpul m-am obişnut”, ne-a povestit Vasile Ilieş.
Lucrează de 25 de ani la Spitalulul Judeţean. Secţia de Reanimare este locul unde se simte util şi se descurcă fără a avea nevoie de ajutorul cuiva.
„M-am acomodat fără probleme. De multe ori se întâmplă să vină colegi de muncă să-mi ceară să le fac un masaj de relaxare sau împotriva stresului. Maseurii nevăzători fac un masaj mult mai bun decât cei văzători. Simt foarte bine musculatura, vasele de sânge, articulaţiile”, susţine Vasile Ilieş.
Trăieşte pentru şi din această meserie, iar recunoştinţa oamenilor îngrijiţi îi luminează viaţa. „Îmi place foarte mult ceea ce fac. Mă simt un om împlinit. Mă întâlnesc mereu cu pacienţi care îmi mulţumesc că i-am pus pe picioare”, spune bărbatul.

Medicii îi cer sfatul
Este unul dintre cei mai apreciaţi maseuri din Spitalul Judeţean Galaţi. Nu o dată s-a întâmplat ca medicii de la Secţia de Reanimare să vină să-i ceară sfatul.
„Masajul lor este deosebit de cel de întreţinere, deoarece este masaj medical. Pentru a se face acest tip de masaj, trebuie un anumit bagaj de cunoştinţe medicale. Nevăzătorii îşi iau foarte în serios meseria.
Suntem o echipă aici. Eu consider că sunt normali ca şi noi. Uneori nici nu ne dăm seama că ei nu văd. Efortul lor este foarte mare. Numai ca să ajungi la serviciu, mai dai peste oameni, mai cazi într-o groapă”, ne-a spus Alina Iacob, medic la secţia de

Reanimare
Soţia sa este tot nevăzătoare. Împreună au doi copii care sunt perfect sănătoşi. Are o fată studentă la medicină şi un băiat în clasa a patra. În familia sa lucrurile sunt împărţite. Soţia sa face mâncare, el face curat. Se descurcă bine. Copii îi ajută şi le sunt mereu aproape.

Pe chat cu orbii
În timpul liber îi place să vorbesc cu colegii din ţară la calculator ( ajutat de un soft care vorbeşte tot ce apare pe ecran), să se întâlnească cu prietenii şi să meargă la Asociaţia Nevăzătorilor din Galaţi, unde este vicepreşedinte.
Regretă că autorităţile locale nu ajută mai mult nevăzătorii. „Ar trebui puse şi în Galaţi semafoare sonorizate. Noi am făcut de mai multe ori cereri la Primăria Galaţi, dar ne-au spus că nu sunt fonduri necesare”, spune Vasile Ilieş.
25 de maseuri nevăzători
În judeţul Galaţi trăiesc peste 1.000 de orbi. Cei mai mulţi dintre ei au lucrat la Cooperativa meşteşugărească confecţionând ambalaje de carton, perii şi mături. Dar cooperativa s-a închis, aşa că o mică parte dintre ei s-au reorientat către meseria de maseur sau asistent fizioterapie. Restul sunt nevoiţi să trăiască din indemnizaţiile de handicap.

Sursa: adevarul.ro